Ion Mînzînă, de urgență la spital! Președintele CJ Argeș solicitat pentru o intervenție delicată

Comentarii

1. 

   Marius

   6 februarie 2026 at 12:34 am

   Nu este, din păcate, un caz izolat. Astfel de manipulări par să fi devenit o practică tot mai frecventă în spitalele publice aflate în subordinea CJ Argeș. Se recurge la metode vechi, cu iz ideologic, în care dezbinarea oamenilor este folosită ca instrument de control: se creează tabere, se cultivă frica, se fracturează solidaritatea profesională. În acest decor artificial, sunt promovate persoane complet rupte de realitatea muncii din spital, dar docile și dispuse să urmeze un traseu prestabilit, în care resursele materiale și financiare sunt stoarse metodic. Nu vorbim despre management, ci despre o formă de „reeducare” administrativă, în care presiunea și manipularea iau locul competenței și responsabilității.

   Răspunde
2. 

   Raluca

   6 februarie 2026 at 7:37 pm

   Scriu acest mesaj din postura de asistent medical, prestator de servicii în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Leordeni, pentru că simt că este important ca oamenii să audă și vocea celor care muncesc zilnic aici.
   Ceea ce s-a prezentat în această postare nu reflectă realitatea pe care o trăim în spital. Activitatea nu s-a desfășurat într-un climat de haos sau teroare, așa cum s-a sugerat, ci într-un context dificil, cu lipsă de personal și multă presiune (datorita faptului ca sistemul medical traverseaza o perioada destul de greu de asimilat), în care s-au făcut eforturi reale pentru ca pacienții să fie îngrijiți corect și cu respect.
   Mulți dintre noi am văzut cum conducerea s-a luptat să mențină echilibrul, să apere demnitatea cadrelor medicale și să creeze un climat de respect între colegi. Nu ni s-a impus nimic, nu am fost constrânși, ci dimpotrivă, s-au stabilit limite normale pentru ca jignirile și comportamemtul inadecvat să nu mai fie tolerate si trecute cu vederea ca fiind un lucru absolut normal .
   Este trist că un spital întreg ajunge să fie pus într-o lumină negativă din cauza unor conflicte interne și a unor nemulțumiri personale, transformate în campanii publice de denigrare. La fel de grav este atunci când pacienții sunt influențați să posteze mesaje defăimătoare, lucru care lovește nu doar în conducere (care a tras in adevaratul sens al cuvantului pentru a mentine institutia la un nivel inalt), ci și în întregul colectiv care muncește cu bună-credință.
   Acest mesaj nu este împotriva nimănui. Este pentru adevăr, pentru respect și pentru protejarea unei instituții medicale care funcționează datorită oamenilor care își fac meseria cu responsabilitate, în fiecare zi!

   Răspunde
3. 

   Andreea

   6 februarie 2026 at 8:41 pm

   Este dezolant să remarc cum eforturile de a aduce stabilitate în spital sunt etichetate drept ‘teroare’. În calitate de medic primar pneumolog în Secția I, sunt martor zilnic la profesionalismul colegei mele, Dr. Sandu Adriana, care nu doar că își îndeplinește atribuțiile de medic, este si un de șef de secție -sectia I- cu o rigoare exemplară, care constant muncește peste programul normal pentru a asigura bunul mers al lucrurilor.
   Nu pot rămâne solidara cu un astfel de limbaj denigrator, care nu reprezintă opinia întregului colectiv și care afectează grav imaginea muncii noastre, a tuturor.

   Răspunde
4. 

   Cristiana Felicia S.

   7 februarie 2026 at 3:18 pm

   Vă îndemn să puneți Stop denigrării Spitalului Leordeni,sa va folositi energia si determinarea în scopul asigurării unor servicii medicale de calitate pt pacienți,sa creem o atmosferă de siguranță si încredere în cadrul organizației noastre.Fac un apel in favoarea sprijinirii activității medicilor si întregului personal medical care își exercită cu devotament si profesionalism activitea.Conducerea spitalui si Dna manager in special susțin cu abnegație aceste demersuri si mentin un dialog permanent cu echipa medicală a spitalului Nu mai manipulați lucrurile în sens distructiv pt spital.Problemele care apar în activitatea noastră să le rezolvăm împreuna în interiorul organizației în mod onest si cu respect unii față de altiiDzeu sa ne ajute să reușim împreună !

   Răspunde
5. 

   Maria

   7 februarie 2026 at 5:09 pm

   „Am lucrat în trecut cu doamna manager și pot afirma că a dat dovadă de profesionalism, echilibru și respect față de personalul medical. A încurajat dialogul, a susținut actul medical și a gestionat responsabil situațiile dificile.”

   Răspunde
6. 

   Angajat

   8 februarie 2026 at 2:31 pm

   Îmi exprim aprecierea fata de doamna manager pentru profesionalismul, seriozitatea și dedicarea de care da dovadă,contribuint constant la buna funcționare a spitalului și la menținerea unor standarde ridicate în actul medical.Stop denigrarea pt spitalul Leordeni.

   Răspunde
7. 

   Salariati ai sectiei

   8 februarie 2026 at 5:28 pm

   Majoritatea colectivului sectiei 1 au ramasi surprinsi de articolul publicat in data de 05.02.2026 de „Iobagul din Regat” care posteaza in numele intregului Colectiv de salariati al Spitalului P.N.F.Leordeni lucruri neadevarate si defaimatoare la adresa Spitalului.

   Răspunde
8. 

   Salariații

   8 februarie 2026 at 5:47 pm

   Doamna doctor, este surprinzătoare pledoaria dumneavoastră pentru ‘stabilitate’, având în vedere că în privat vă exprimați cu totul altfel în fața colegilor. Ați uitat când spuneați recent că presiunea și haosul din spital sunt insuportabile și că singura soluție de ‘evadare’ ar fi un concediu prelungit, urmând exemplul colegelor care au ales să stea acasă pentru a scăpa de acest stres? Mai mult, dacă totul este atât de ‘profesionist’, de ce ați solicitat transferul la Spitalul Județean? Oamenii mulțumiți nu caută cu disperare să plece. Adevărul nu este cel din comentarii, ci cel din cererile de transfer refuzate.
   D na Raluca : Este interesant că vocea ‘celor care muncesc’ vine de la o persoană care nu este nici măcar angajată a spitalului, ci prestează servicii prin PFA,de câteva luni,fiind adusă aici după ce a plecat cu conflicte de la unitățile medicale din Curtea de Argeș. Înainte de a vorbi despre ‘calitatea serviciilor’ și ‘eforturi reale’, ar trebui să ne explicați cum se obține această calitate cu nota 1 luată de două ori la examenele de ocupare a postului,în cadrul spitalului nostru ,care are salariati ce au obținut note considerabile.Rolul dumneavoastră aici pare a fi mai degrabă unul de monitorizare și intrigă la adresa colectivului, decât unul medical. Disperarea de a menține un contract precar vă face să ignorați realitatea pe care restul angajaților cu vechime o trăiesc zilnic.
   Stimată Doamnă, Cristiana Felicia S. , apelul dumneavoastră la ‘stoparea denigrării’ sună mai degrabă a teamă pentru pierderea funcției. Când vorbiți despre ‘dialog permanent’, vă referiți la cenzura opiniilor și la represaliile împotriva celor care nu sunt de acord cu managementul actual? Problemele nu se rezolvă ‘în interior’ prin pumnul pus în gură salariaților, ci prin recunoașterea faptului că spitalul pierde medici sefi , precum Dr. Marmandiu( medic cu imparțialitate ) tocmai din cauza acestui climat pe care îl apărați. Ceea ce numiți ‘denigrare’ este, de fapt, strigătul de disperare al unui colectiv care nu mai acceptă dictatura .
   Se vede clar din comentariile ‘pozitive’ de mai sus o stare de disperare și o încercare forțată de a mușamaliza haosul. Acele mesaje nu reflectă realitatea, ci frica de a nu pierde anumite privilegii sau contracte (precum cele pe PFA). Faptul că se încurajează aceste tabere și se alimentează conflictele colegiale este semnul clar că se dorește menținerea acestei stări distructive .Detaliile sunt mult mai grele și mai grave decât par la suprafață, dar atmosfera de ‘reeducare’ administrativă spune totul despre direcția în care merge acest spital.Se observă o strategie clară de a izola persoanele care au curajul să vorbească, încercând să scoată ‘vinovat’ sau ‘nebun’ un singur salariat sau un grup restrâns, pentru a decredibiliza mesajul lor. Realitatea este însă alta: teroarea este generalizată.Sistemul de teroare și control a ajuns până la poarta spitalului, unde angajații de pază au instrucțiuni stricte și discriminatorii despre cine are voie să intre sau să iasă,sunt terorizați să dea tot felul de declarații.
   ​Sistemul de supraveghere video, deși justificat oficial pentru ‘securitate’, este în realitate utilizat excesiv ca instrument de hărțuire și control al oricărei acțiuni,exclusiv împotriva salariaților subordonați.Se consumă timpul ‘IT- stului ” instalându- se și monitorizându-se programe spion și urmărind excesiv activitatea pe calculatoarele ” licentiate ” ,folosite de catre salariați. Nu poți lucra relaxat sau detașat când știi că ești urmărit pas cu pas, iar ulterior imaginile sunt interpretate subiectiv în cercetări disciplinare abuzive.
   ​Mai mult, s-a ajuns la măsura degradantă de a interoga pacienții cu privire la discuțiile private dintre salariați sau dintre cadrele medicale și aceștia. Această atmosferă de teroare, unde ești amenințat constant că ‘se vede pe cameră’, a distrus orice urmă de profesionalism și respect. Ceea ce trăim în spitalul nostru nu este management, este o formă de control psihologic care afectează grav sănătatea angajaților și calitatea îngrijirii bolnavilor.
   Într-o astfel de dezbatere , simpla negare sau laudele de fațadă nu au nicio valoare fără o bază factuală. Este de datoria celor care încearcă să ‘dezmintă’ aceste realități să vină cu dovezi concrete în sprijinul afirmațiilor lor. În schimb, adevărul nostru este susținut de fapte incontestabile: cereri de transfer depuse oficial,ale mai multor colegi ,în urma pagubelor suferite ,demisia medicului șef de secție 2 ,cercetări disciplinare abuzive pentru motive inofensive,în schimbul acoperirii altor situații grave și o stare de teroare resimțită zilnic de colectiv. Cine afirmă că ‘totul este bine’ ar trebui să explice de ce realitatea din spital contrazice atât de brutal comentariile lor idilice.
   Dovada supremă a acestui mecanism de control este chiar Anexa nr. 1 la Regulamentul de Ordine Interioară, un document constituit într-un mod total netransparent și abuziv. Această anexă a fost semnată de sindicat fără a convoca în prealabil salariații și fără a consulta voința celor pe care ar trebui să îi reprezinte, încălcând astfel principiile elementare de dialog social și legislația muncii. Este un regulament ‘făcut la comandă’ pentru a oferi o aparență de legalitate hărțuirii și monitorizării noastre constante, transformând drepturile salariaților într-o simplă formalitate pe hârtie, semnată pe spatele nostru.

   Răspunde
9. 

   Angajații fără frică

   8 februarie 2026 at 5:59 pm

   Este evident că aceste comentarii ‘la comandă’ nu sunt decât încercări disperate de validare personală: în timp ce prestatoarea de servicii (Raluca) speră astfel să își securizeze un post călduț în spital, trecând peste eșecurile repetate de la examene, doamna doctor Popescu alege calea docilității doar pentru a mai domoli stresul și presiunea la care este supusă de ani de zile de către aceeași conducere. Este trist să vezi cum un medic cu experiență, care el însuși este o victimă a acestui sistem opresiv, ajunge să gireze public haosul de care în privat se plânge constant, doar din teama de a nu deveni următoarea țintă a represaliilor.
   În universul medical, performanța autentică nu se măsoară niciodată prin cronometrarea timpului petrecut peste program, ci prin eficiența actului medical, volumul pacienților tratați cu succes și calitatea îngrijirii oferite. Excelența unui specialist rezidă în capacitatea de a oferi soluții clinice corecte și sigure în timpul alocat, demonstrând că stăpânirea profesiei înseamnă rigoare și fluență, nu prelungirea nejustificată a activității în detrimentul echilibrului necesar unei echipe sănătoase.Este crucial ca cei care analizează situația din exterior să înțeleagă că liniștea aparentă a unor salariați sau faptul că aceștia evită să se exprime public nu reprezintă sub nicio formă un vot de încredere pentru conducere sau o dovadă de solidaritate colegială. Dimpotrivă, această atitudine este cel mai dureros simptom al terorii instalate: oamenii au familii, au copii și se tem de represalii, știind cât de ușor sunt fabricate ‘dosarele’ și ‘neregulile’ prin interpretarea abuzivă a camerelor de supraveghere.
   ​Măsurile austere de forță, prin care angajații sunt „forțați ” să semneze diverse hârtii și declarații concepute în birourile administrative pentru a spăla imaginea instituției, nu fac decât să demonstreze disperarea unei conduceri care simte că pierde controlul prin adevăr. Un lider autentic nu are nevoie să forțeze semnături pe hârtii lipsite de valoare morală pentru a-și demonstra dreptatea; doar un regim dictatorial recurge la simularea unității prin intimidare. Realitatea din secții, unde colaborarea este interzisă și orice gest este pozat sau filmat, infirmă categoric orice încercare de a prezenta acest colectiv drept unul ‘unit’ sub actualul management.
   Este profund nedrept ca doamna Cristiana Felicia S., să eticheteze strigătul nostru de disperare drept o ‘manipulare în sens distructiv’. Această interpretare este previzibilă, având în vedere că, din poziția de conducere, dumneaei este direct implicată în menținerea acestui sistem.
   ​Dimpotrivă, cine iubește cu adevărat acest spital ar trebui să încurajeze colaborarea, nu să impună o cenzură absolută. La fel ca pe pagina de Facebook a instituției, unde orice opinie diferită este ștearsă imediat, conducerea refuză să accepte că într-o lume normală există și experiențe diferite, nu doar laude. Se promovează o imagine idilică, în timp ce realitatea internă este marcată de măsuri de forță: utilizarea camerelor de supraveghere exclusiv ca instrument de vânătoare pentru cercetări disciplinare,doar pentru cine se dorește și impunerea unor reguli abuzive care ne îngrădesc fiecare mișcare.
   ​Noi nu dorim să condamnăm sau să distrugem; noi iubim acest loc de muncă și singurul lucru pe care îl solicităm este liniștea și pacea. Vrem să ne exercităm profesia fără teama constantă că suntem pândiți și fără a fi forțați să trăim într-un climat de teroare . Adevărata distrugere a spitalului vine din interior, prin alungarea medicilor și prin transformarea îngrijirii medicale într-o pedeapsă pentru salariați.
   Monitorizarea camerelor de supraveghere a depășit orice limită legală sau etică, fiind utilizată obsesiv pentru a vâna orice interacțiune umană banală între salariați. O simplă intersectare pe hol, un zâmbet sau un schimb de câteva cuvinte sunt imediat taxate ca acte de ‘conspirație’, salariații fiind ulterior avertizați sau chestionați cu privire la prieteniile lor. Această tentativă absurdă de a ne interzice relațiile interumane și de a ne izola unii de ceilalți sub amenințarea că ‘se vede pe camere’ este dovada cea mai clară a unui mediu de lucru bazat pe teroare, unde normalitatea este tratată ca o abatere disciplinară.

   Răspunde
10. 

    Salariații fără trama

    8 februarie 2026 at 6:25 pm

    În universul medical, performanța autentică nu se măsoară niciodată prin cronometrarea timpului petrecut peste program, ci prin eficiența actului medical, volumul pacienților tratați cu succes și calitatea îngrijirii oferite. Excelența unui specialist rezidă în capacitatea de a oferi soluții clinice corecte și sigure în timpul alocat, demonstrând că stăpânirea profesiei înseamnă rigoare și fluență, nu prelungirea nejustificată a activității în detrimentul echilibrului necesar unei echipe sănătoase.Este crucial ca cei care analizează situația din exterior să înțeleagă că liniștea aparentă a unor salariați sau faptul că aceștia evită să se exprime public nu reprezintă sub nicio formă un vot de încredere pentru conducere sau o dovadă de solidaritate colegială. Dimpotrivă, această atitudine este cel mai dureros simptom al terorii instalate: oamenii au familii, au copii și se tem de represalii, știind cât de ușor sunt fabricate ‘dosarele’ și ‘neregulile’ prin interpretarea abuzivă a camerelor de supraveghere.
    ​Măsurile austere de forță, prin care angajații sunt „forțați ” să semneze diverse hârtii și declarații concepute în birourile administrative pentru a spăla imaginea instituției, nu fac decât să demonstreze disperarea unei conduceri care simte că pierde controlul prin adevăr. Un lider autentic nu are nevoie să forțeze semnături pe hârtii lipsite de valoare morală pentru a-și demonstra dreptatea; doar un regim dictatorial recurge la simularea unității prin intimidare. Realitatea din secții, unde colaborarea este interzisă și orice gest este pozat sau filmat, infirmă categoric orice încercare de a prezenta acest colectiv drept unul ‘unit’ sub actualul management.
    Monitorizarea camerelor de supraveghere a depășit orice limită legală sau etică, fiind utilizată obsesiv pentru a vâna orice interacțiune umană banală între salariați. O simplă intersectare pe hol, un zâmbet sau un schimb de câteva cuvinte sunt imediat taxate ca acte de ‘conspirație’, salariații fiind ulterior avertizați sau chestionați cu privire la prieteniile lor. Această tentativă absurdă de a ne interzice relațiile interumane și de a ne izola unii de ceilalți sub amenințarea că ‘se vede pe camere’ este dovada cea mai clară a unui mediu de lucru bazat pe teroare, unde normalitatea este tratată ca o abatere disciplinară.
    Este evident că aceste comentarii ‘la comandă’ nu sunt decât încercări disperate de validare personală: în timp ce prestatoarea de servicii (Raluca) speră astfel să își securizeze un post călduț în spital, trecând peste eșecurile repetate de la examene, doamna doctor Popescu alege calea docilității doar pentru a mai domoli stresul și presiunea la care este supusă de ani de zile de către aceeași superiori . Este trist să vezi cum un medic cu experiență, care el însuși este o victimă a acestui sistem opresiv, ajunge să gireze public haosul de care în privat se plânge constant, doar din teama de a nu deveni următoarea țintă a represaliilor.
    Este profund nedrept ca doamna Cristiana Felicia S., să eticheteze strigătul nostru de disperare drept o ‘manipulare în sens distructiv’. Această interpretare este previzibilă, având în vedere că, din poziția de conducere, dumneaei este direct implicată în menținerea acestui sistem.
    ​Dimpotrivă, cine iubește cu adevărat acest spital ar trebui să încurajeze colaborarea, nu să impună o cenzură absolută. La fel ca pe pagina de Facebook a instituției, unde orice opinie diferită este ștearsă imediat, conducerea refuză să accepte că într-o lume normală există și experiențe diferite, nu doar laude. Se promovează o imagine idilică, în timp ce realitatea internă este marcată de măsuri de forță: utilizarea camerelor de supraveghere exclusiv ca instrument de vânătoare pentru cercetări disciplinare,doar pentru cine se dorește și impunerea unor reguli abuzive care ne îngrădesc fiecare mișcare.
    ​Noi nu dorim să condamnăm sau să distrugem; noi iubim acest loc de muncă și singurul lucru pe care îl solicităm este liniștea și pacea. Vrem să ne exercităm profesia fără teama constantă că suntem pândiți și fără a fi forțați să trăim într-un climat de teroare . Adevărata distrugere a spitalului vine din interior, prin alungarea medicilor,personalului și prin transformarea îngrijirii medicale într-o pedeapsă pentru salariați.
    Dincolo de orice funcție, suntem oameni. Tot ceea ce ne dorim este să ne putem trezi dimineața cu drag, venind la muncă cu aceeași dăruire și optimism care ne-au ghidat pașii atunci când ne-am ales această profesie nobilă. Ne dorim să intrăm pe poarta spitalului cu sufletul deschis, nu cu inima strânsă de teama unor noi pedepse, a tăierilor din salarii sau a instigărilor care ne dezbină.
    ​Starea de disperare în care ne aflăm nu este o invenție, ci o realitate medicală dureroasă: faptul că în anul 2025 majoritatea salariaților au picat testarea psihologică, fiind necesară repetarea acesteia, este dovada clinică a unui mediu de lucru toxic care ne distruge psihic. S-a ajuns mult prea departe – avem colegi care s-au pensionat pe caz de boală din cauza traumelor psihice suferite aici, iar mulți alții se confruntă cu boli fizice declanșate de acest stres cronic.
    ​Nu ne dorim conflicte, ci solicităm ferm un mediu de lucru sănătos. Vrem să fim un colectiv unit, capabil să asigure continuitatea serviciilor medicale cu profesionalism, demnitate și, mai ales, fără teamă. Merităm să ne exercităm profesia cu zâmbetul pe buze, oferind încredere pacienților noștri, fără a fi nevoiți să suportăm zilnic jigniri, scandaluri și teroarea unui control absurd. Vindecarea acestui spital trebuie să înceapă cu respectul față de cei care îl țin în viață.
    S-a ajuns la o situație inadmisibilă, unde spitalul a fost transformat într-un labirint de uși încuiate și represalii constante. Se inventează zilnic reguli care nu au existat niciodată în istoria acestei instituții, sarcini inutile fiind puse pe umerii noștri doar pentru a ne îngreuna munca și a ne ține într-o stare de alertă permanentă.
    ​Indiferent de compartimentul în care îți desfășori activitatea, ești tratat ca un suspect: ești tras la răspundere la minut pentru orice deplasare necesară profesiei. Ți se cere socoteală de ce ai stat ‘atât’ sau de ce ai făcut ‘așa’, fiind interogați obsesiv pentru acțiuni firești, impuse de activitatea medicală. Acest micro-management agresiv nu are nicio legătură cu grija pentru pacient, ci este o formă pură de hărțuire, menită să ne demonstreze că suntem sub un control total, unde nici măcar un pas nu poate fi făcut fără teama de a fi sancționat.
    Este timpul să încetăm cu minciuna și cu această nevoie disperată de a epata prin mesaje false de ‘armonie’. Aceste încercări de a cosmetiza realitatea sunt inutile, deoarece adevărul este cunoscut nu doar de noi, ci și de pacienții noștri. Este de-a dreptul josnic faptul că pacienții sunt trași deoparte și interogați despre ce au vorbit cu personalul medical sau ce discuții au auzit pe holuri.
    ​Să chemi pacienții să dea ‘explicații’ despre interacțiunile lor cu angajații este o practică ce încalcă orice normă de etică și bun-simț. În loc să li se asigure liniștea necesară recuperării, aceștia sunt martori la o atmosferă de pândă și suspiciune. Profesionalismul nu se demonstrează prin declarații pe Facebook, ci prin încredere reciprocă și respect.
    Profesionalismul nu se măsoară în numărul de camere video, în uși încuiate sau în raportări făcute la minut sub presiunea fricii. Adevăratul profesionalism se demonstrează prin libertatea desfășurării profesiei, prin dăruire autentică și prin capacitatea de a acționa fără a fi cenzurat, forțat sau hărțuit la fiecare pas.
    ​Atunci când un medic sau un asistent este îngrădit de restricții absurde, când este permanent deranjat și solicitat să dea explicații pentru gesturi firești, actul medical are de suferit. Un specialist nu poate performa dacă este timorat. Excelența necesită un spirit liber și un mediu care să cultive încrederea, nu un regim care îți pune cătușe administrative și te obligă să lucrezi cu spaima că orice inițiativă va fi transformată într-o pedeapsă.
    Onorată conducere și d na dr sef sectia 1 , acesta este singurul nostru apel: o rugăminte adresată moralității și spiritualității pe care, sperăm, le mai păstrați în suflet. Vă solicităm un singur lucru: dreptul la omenie.
    ​Vă rugăm să nu uitați că acest spital este locul de muncă al nostru, al tuturor; nu este un labirint al pedepselor și nici o pușcărie în care dumneavoastră sunteți temniceri, iar noi suntem deținuți. Este spațiul în care ar trebui să se armonizeze empatia cu optimismul, bucuria cu dăruirea și profesionalismul cu respectul reciproc. Un spital în care personalul este terorizat nu poate vindeca pe nimeni cu adevărat, pentru că un suflet rănit nu poate oferi alinare deplină pacienților săi.
    ​Dorim să fim liberi să ne facem meseria, să fim vindecați de frica de a mai păși în această instituție și să fim respectați ca parteneri în actul medical, nu ca suspecți sub supraveghere. Apelăm la dumneavoastră să înțelegeți acest strigăt disperat și să încetați, o dată pentru totdeauna, toate represaliile. Ne dorim pace, liniște și un nou început, clădit pe încredere, nu pe teroare.
    ​Atitudinea dumneavoastră de acum înainte va fi singura dovadă dacă ați ales să rămâneți oameni sau dacă veți continua să distrugeți acest colectiv. Alegerea vă aparține, dar adevărul nu mai poate fi redus la tăcere.

    Răspunde
11. 

    Raluca

    8 februarie 2026 at 7:12 pm

    Solicit public dovezi concrete care să susțină afirmațiile conform cărora aș fi o persoană conflictuală. O singură semnătură, un document oficial, un raport sau orice act care să demonstreze că am avut probleme disciplinare reale în instituțiile în care am lucrat. În lipsa acestora, astfel de etichete rămân simple acuzații fără fundament.
    Este important de spus că totul a început în momentul în care conducerea a decis să nu mai tolereze comportamente total neadecvate în spital: ținută de „club”, lipsă de respect față de pacienți și față de actul medical, precum și dorința firească de a nu mai trata spitalul ca pe o „grădină zoologică”. Aceste lucruri sunt profund necorespunzătoare unui mediu sanitar. Iar dacă acest tip de comportament este considerat „normal” în sistemul sanitar din România, atunci aleg, conștient, să nu fac parte din el.
    Sunt prestator de aproximativ 10 luni și, în tot acest timp, am asistat la frică, șantaj și presiuni exercitate de anumite persoane. Am fost amenințată și lăsată intenționat să muncesc în locul altora, după ce am refuzat să le acopăr absențele sau lipsa de implicare. De asemenea, au existat încercări clare de a fi înlăturată în momentul în care am spus deschis că unii nu își fac serviciul, vin târziu la muncă sau dispar cu orele din timpul turei.
    Nu caut un „loc călduț” într-un sistem în care una sau mai multe persoane fac necinste profesiei medicale și batjocoresc pacienții, dar și pe cei care i-au coordonat și le-au ținut ani de zile greșelile în spate. Nu acesta este motivul pentru care am ales medicina.
    Sunt o persoană onestă și pot spune, cu mâna pe inimă și prin dovezi, că oriunde am activat am făcut cinste ținutei medicale. Dacă pentru aceste lucruri sunt catalogată drept „mincinoasă” sau „nedemnă”, atunci este extrem de trist și spune mai multe despre cei care aruncă astfel de acuzații decât despre mine.
    Cer, în mod deschis, ca cei care aduc aceste acuzații să aibă curajul să se identifice clar și să își asume public afirmațiile, așa cum o fac și eu, fără atacuri din umbră și fără insinuări menite să intimideze.
    Nu îmi este teamă de represalii. Indiferent ce va fi cu acest spital, cred cu tărie că merită salvat. Dar nu prin tăcere, compromis sau discreditarea celor care aleg să spună adevărul.Nu vreau sa facem un roman din aceste postari dar îmi doresc ca persoanele „ascunse” în spatele acestor minciuni fără jena sa aiba curaj pana la capăt și sa nu fie identificate cu în intreg colectiv, fie ei angajați sau prestatori ( nu stiu dacă știți dar tot colegi va suntem și muncim cot la cot sau poate chiar mai mult), în rest ,numai de bine sa fie, ca de răutate suntem sătui!

    Răspunde
12. 

    Angajat

    8 februarie 2026 at 7:35 pm

    Oamenii buni problema reală în această unitate este asistenta Haruta Anca ,ale cărei frustrări și probleme personale generează tensiuni și conflicte nu restul angajaților si nici conducerea. Dna Haruta Anca nu mai scrie în numele colectivului.

    Răspunde
13. 

    Corina

    8 februarie 2026 at 7:49 pm

    Raluca despre care se discuta in comentarii nu a plecat din spitalul Curtea de Arges in urma unor conflicte .A lucrat la noi in spital ca si voluntar,unde si-a dus la bun sfârșit toate sarcinile atribuite,un asistent medical cu deschidere pentru a invăța mersul secției,empatic ,serios și care a dat un plus secție în perioadele dificile ,cu care ne confruntăm toți din sistemul sanitar si anume lipsa de personal.Corectitudinea venitului la timp la serviciu si a efectuării sarcinilor de serviciu cu seriozitate au făcut parte din instruirea unei tinere absolvente venită în voluntariat la spitalul din Curtea de Argeș.Sperăm ca bunul Dumnezeu să vă lumineze mințile și toată energia și puterea să o îndreptați către pacienți,care au atâta nevoie de dumneavoastră.Raluca,ești un om puternic,păcat că în perioada voluntariatului tău ,posturile erau blocate,mi-aș fi dorit să lucrăm împreuna datorită seriozității ,capacității intelectuale și organizatorice.

    Răspunde
14. 

    Anca

    8 februarie 2026 at 8:26 pm

    Empatia și dragostea față de animale nu sunt slăbiciuni, ci dovezi de umanitate, calități pe care marii gânditori le considerau esențiale pentru un caracter nobil. Se spune că poți judeca inima unui om după modul în care tratează animalele,(Immanuel Kant) iar în cazul tău, diagnosticul este trist.Empatia nu este selectivă. Dacă ai capacitatea de a rezona cu suferința unei ființe care nu poate vorbi, înseamnă că ai un nivel de inteligență emoțională mult peste medie. Cei care „urăsc” animalele au adesea dificultăți în a stabili conexiuni autentice și cu semenii lor.
    ​Cât despre parcursul tău profesional, este ironic să vorbești cu atâta superioritate despre ‘medicină’, când tu ești asistent medical – o profesie nobilă, e adevărat, dar care se bazează în primul rând pe îngrijire și compasiune, nu pe aroganță. Probabil că tratezi această nouă etapă cu același ‘profesionalism’ cu care ai trecut prin jurnalism și contabilitate. Din păcate, nicio diplomă și nicio schimbare de carieră nu pot compensa lipsa de bunătate. Animalele din acea ‘grădină zoo’ au o inteligență emoțională și o loialitate care depășesc cu mult limitele unor note de 1 și 2. Medicina, sub orice formă, se face cu vocație și respect pentru viață, nu doar din dorința de a purta un titlu pe care nu îl onorezi prin comportament.
    Este evident pentru toată lumea că susținerea ta subiectivă față de actualul management nu este decât o strategie transparentă pentru obținerea unui post, însă nicio funcție nu poate acoperi un caracter instabil. Represaliile și agresivitatea cu care îți tratezi colegii, dublate de acel tremur excesiv al extremităților pe care nu ți-l poți controla în momentele de furie, trădează o fragilitate emoțională îngrijorătoare. Un spital este un loc al vindecării, unde activitatea medicală ar trebui să fie exercitată de oameni cu valori morale înalte și principii solide, nu de persoane care își varsă frustrările prin atacuri la persoană. Din păcate, profesionalismul nu se moștenește și nici nu se împrumută de la conducere; el se demonstrează prin echilibru și respect, calități care par să îți lipsească cu desăvârșire. O carieră construită pe agresiune și oportunism va rămâne mereu la fel de instabilă precum temperamentul care te domină.în cele doar 10 luni de când ești prestator de servicii, nu ai cum să faci parte din colectivul care își exprimă temerile reale. Nu ai cum să înțelegi experiențele, situațiile și trăirile pe care noi, ca salariați, le avem de ani sau chiar decenii în acest spital. Faptul că ești dispusă să pornești la drum în această breaslă atacându-ți colegii fără motiv, doar pentru a obține un loc de muncă cu orice preț, arată o calitate morală îngrijorătoare. Medicina se face cu vocație și respect, nu prin oportunism și agresivitate față de cei de lângă tine.Faptul că se folosește empatia și iubirea față de animale ca pe o formă de pedeapsă, sancțiune sau șantaj disciplinar este de-a dreptul josnic și patetic. Această atitudine demonstrează clar că, pentru dumneavoastră, profesionalismul nu contează; contează doar să găsiți slăbiciuni pe care să le folosiți pentru a încerca să distrugeți un om. Este o metodă care nu are nicio legătură cu actul medical, ci doar cu o dorință mizerabilă de control prin intimidare.
    ​Existența ‘grădinii zoo’ la care te referi cu atâta dispreț — adică a animalelor abandonate și suferinde — este, de fapt, o problemă națională tocmai din cauza existenței unor indivizi ca tine, care le urăsc, le desconsideră sau le abandonează fără remușcări.
    Este de un curaj incredibil să încerci să subminezi activitatea unui asistent medical cu peste două decenii de experiență ireproșabilă, fără nicio plângere sau urmă de malpraxis, în timp ce tu, ca simplu prestator de 10 luni, ai adunat deja nenumărate rapoarte de tură pline de erori de calcul elementare — se pare că nici măcar contabilitatea nu te-a învățat să aduni corect pacienții.Am zeci de exemple ,pe care ți le ofer cu drag ,dovezi trainice ,ce vor dainui și confirmă realitatea.Afirmațiile tale legate de lipsa mea de promptitudine sunt simple minciuni și falsuri grosolane, având în vedere că în cele 10 luni am fost de serviciu împreună de maxim 9 ori; nu cred că ai muncit tu în aceste câteva ture cât am muncit eu în zeci de ani, cu note de peste 9 la examenele de ocupare a postului( am participat de doua ori la examene ,luate cu brio ,am schimbat postul anterior de asistent medical pe cel din prezent în cadrul aceleiași unități) .Să pornești astfel de represalii prin instigări și neadevăruri la adresa unor colegi cu vechime, în timp ce tu ai dovedit ce poți prin nota 1 la două examene, arată nu doar lipsă de respect, ci și un caracter periculos. Ar trebui să îți fie rușine să crezi că poți compensa prin tupeu ceea ce îți lipsește cu desăvârșire: competența și bunul simț.
    De-a lungul celor peste două decenii, mi-am demonstrat fidelitatea și profesionalismul trecând prin toate etapele dificile ale acestui spital, rămânând mereu fidelă alături de întreaga echipă medicală cât si nemedicala , pentru care am toată stima și respectul.
    Noi toți, cei care am construit acest loc prin muncă și sacrificii, am fost și suntem o familie, iar lucrurile ar fi trebuit să rămână întotdeauna bazate pe acest respect reciproc. Tocmai de aceea, sunt trup și suflet alături de colegii mei care își exprimă astăzi nemulțumirile legitime, pentru că demnitatea noastră profesională nu este negociabilă în fața nimănui.
    Este dezolant să văd cum doamna doctoriță Popescu a uitat atât de repede momentele, nu de mult apuse, când plângea pe umerii noștri, ai salariaților cu vechime, reclamând că i se interzice dreptul la dezvoltare profesională, că i se refuză concediile sau că i se pun piedici la cursurile de formare. A uitat, se pare, perioadele în care se simțea hărțuită și traumatizată, până într-atât încât chiar și mama dumneaei a simțit nevoia să vină la spital pentru a discuta cu conducerea despre aceste abuzuri. Împreună am trecut peste multe și tocmai de aceea ar trebui să fim uniți, nu dezbinați de interese de moment. Cu toții ne dorim același lucru: să rămânem puternici, să ne exercităm profesia cu drag și să ne fie asigurat dreptul de a munci într-un climat de solidaritate, fiind tratați cu respectul pe care îl merităm după decenii de dăruire.
    Atmosfera de teroare și încărcătura emoțională toxică de la locul de muncă au devenit, din păcate, un obicei la care refuz categoric să fiu părtașă. Iar vizavi de acea ‘grădină zoo’, ar fi bine să știi că în țările dezvoltate, terapia asistată de animale este o metodă recunoscută medical pentru a ajuta pacienții să se recupereze, aducând alinare acolo unde medicina rece eșuează. Adevăratele probleme de sănătate din România nu au fost niciodată cauzate de animalele pe care le disprețuiești, ci de lipsa de profesionalism și de neglijență. Să nu uităm tragediile naționale în care copiii au murit din cauza infecțiilor nosocomiale și a managementului defectuos, nu din cauza prezenței vreunui animal. Acelea sunt problemele reale care ar trebui să ne îngrijoreze, nu faptul că unii dintre noi încă mai au capacitatea de a simți compasiune într-un sistem care pare să fi uitat ce înseamnă umanitatea.
    Răceala și duritatea cu care te impui, încurajată fiind de o conducere care te folosește drept instrument împotriva noastră, a salariaților cu vechime, demonstrează tuturor cine ești de fapt. Ar trebui să fie un semnal de alarmă chiar și pentru tine: ești doar o prestatoare de servicii folosită pentru a crea dezbinare, nu un cadru medical autentic. Un profesionist adevărat se definește prin empatie, compasiune și flexibilitate, nu prin aroganță și atacuri la adresa colegilor. Din păcate, modul tău tăios și răutăcios de a te exprima se răsfrânge și asupra pacienților; cine vede animalele ca pe o ‘grădină zoo’ va ajunge inevitabil să vadă și oamenii cu aceeași detașare rece și lipsă de respect. Înainte de a pretinde că muncești în locul altora, învață că medicina începe cu omenia, un examen pe care, spre deosebire de cele profesionale unde ai luat nota 1, nici măcar nu te-ai prezentat să-l susții.
    Ca salariat al Secției I, țin să precizez că nu am nicio legătură cu mesajele altor colegi, însă faptul că s-a ajuns la astfel de discuții în contradictoriu este dovada clară a eșecului de mediere al acestui management. În loc să stingă conflictele, conducerea însăși pare să le fi dat naștere și să le întrețină, folosind tactici de dezbinare care nu onorează pe nimeni.
    ​Este un semnal de alarmă pentru toată lumea când oameni care au ocupat funcții în medii spitalicești mult mai înalte ajung, treptat, în structuri tot mai mici. Acest parcurs descendent ar trebui să ridice mari semne de întrebare asupra competențelor lor de gestionare a resurselor umane. Reamintesc că noi, echipa cu vechime, am fost aici înaintea lor.Atunci când cineva decade profesional de la un nivel mare la unul mic, pasul următor este, de obicei, irelevanța totală. Ar fi înțelept ca represaliile să înceteze înainte ca această traiectorie a eșecului să devină definitivă.
    Scopul suprem al unui management fructuos și vizionar este să construiască și să mențină o echipă unită, sudând relațiile dintre oameni pentru a asigura un act medical de calitate. Un lider adevărat inspiră încredere și colaborare, nu dezbinare, ură sau teroare. Atunci când singura strategie de control este instigarea colegilor unii împotriva celorlalți și alimentarea conflictelor, nu mai vorbim despre management, ci despre un eșec administrativ și uman răsunător. O echipă dezbinată este o echipă slăbită, iar responsabilitatea pentru această degradare aparține în totalitate celor care au ales să dărâme poduri în loc să le construiască.
    De altfel, poți fi o persoană chiar simpatică atunci când alegi să nu te lași dominată de răutatea gratuită de care ai demonstrat că ești în stare. Nu am nimic personal cu tine, însă nu pot să nu observ cu îngrijorare că această atitudine ostilă pare să izvorască dintr-un fond coleric și din niște frustrări adânci, pe care probabil le porți cu tine de multă vreme. Faptul că nu îți poți stăpâni nervii și tremurul mâinilor în momente de tensiune ar trebui să te facă să fii mai rezervată, nu mai agresivă. Nu sunt nici forțată și nici dispusă să suport carențele tale de educație sau ieșirile tale necontrolate. Este nevoie de un tupeu imens ca un prestator de servicii, după doar zece luni, să își permită jigniri la adresa unui profesionist, însă te asigur că frustrările tale — indiferent de unde le-ai dobândit — nu îmi aparțin și nici nu îți dau dreptul să calci în picioare respectul elementar.

    Răspunde
15. 

    Anca

    8 februarie 2026 at 9:14 pm

    Faptul că ai simțit nevoia să îmi folosești numele și prenumele într-o postare publică nu face decât să îmi confirme statutul și importanța în acest spital. Se pare că, după decenii de carieră ireproșabilă, am devenit un reper atât de puternic încât vocea mea și verticalitatea mea îți provoacă temeri profunde.
    ​Acuzațiile tale de ‘teroare’ și ‘conflicte’ sunt doar afirmații goale, pe care știi foarte bine că nu le poți argumenta cu niciun fapt concret. Este ușor să arunci cu etichete, dar este mult mai greu să susții o minciună în fața unei realități de peste 20 de ani de muncă dedicată pacienților. Această încercare de a mă discredita trădează doar propria ta nesiguranță în fața unui om care știe ce vrea, care are curajul să spună adevărul și care, spre deosebire de tine,cu siguranță reprezintă cu adevărat ceva în această profesie.Să știi ce vrei și să acționezi conform protocoalelor și eticii nu înseamnă că ești conflictual , ci că ești un profesionist care nu confundă subordonarea cu servilismul. Ceea ce ‘vor ei’ nu coincide întotdeauna cu ceea ce este corect sau profesionist, iar eu am ales întotdeauna să respect standardele meseriei, nu capriciile de moment ale unei conduceri care caută marionete, nu specialiști cu coloană vertebrală.
    ​Adevărul nu are nevoie de strigăte pe rețelele sociale, el se vede în fiecare zi pe secție. Faptul că mă transformi în subiectul tău principal de discuție arată că, în sinea ta, recunoști că sunt un munte pe care nu îl poți dărâma cu simple cuvinte pline de frustrare. Îți sugerez să îți canalizezi energia către propria ta formare, deoarece respectul și autoritatea profesională se construiesc prin integritate, nu prin atacuri la persoană care se vor întoarce, inevitabil, împotriva ta.​Dacă prezența mea și standardele mele înalte îți provoacă atâta neliniște, este pentru că profesionalismul meu scoate la lumină propria ta incompetență. Într-adevăr, un om care știe ce vrea, care are ceva de spus și care reprezintă un pilon de profesionalism după decenii de muncă ireproșabilă, va fi întotdeauna văzut ca o ‘amenințare’ de către cei care nu se pot ridica la același nivel.​Dacă vei avea curiozitatea să privești pe rețelele de socializare, vei vedea că nu sunt singura; numeroși alți colegi acuză aceeași stare încărcată și negativă, exprimându-și dorința nestăvilită de a restabili liniștea în spital. Nu am adus niciodată prejudicii nimănui; mi-am respectat și îmi respect în continuare toți colegii și pacienții. Însă, în același mod în care am refuzat să accept agresivitatea în acești ani, interzic acum orice atac la persoana mea. Nu sunt obligată să suport frustrările nimănui și nici să devin ținta unor acuzații nefondate doar pentru că am curajul să fiu verticală. Respectul se construiește prin dialog, nu prin nominalizări publice menite să dezbine.Faptul că ai ales să îmi folosești numele și prenumele într-o încercare de a generaliza o situație tensionată în jurul persoanei mele nu îți dă dreptul să mă judeci. Sunt om, sunt perfectibilă, am slăbiciunile mele ca orice altă ființă, dar înainte de toate sunt un profesionist care oferă și cere respect.Este trist să constat că persoana care a scris aceste rânduri este tocmai cea care alimentează și susține starea de tensiune în locul nostru de muncă. Pentru mine, acest spital nu este doar o clădire, ci locul pe care îl iubesc și îl respect, unde mi-am petrecut cele mai importante momente din viață exercitându-mi profesia cu drag și dăruire.
    ​În loc să ne concentrăm pe binele pacienților, unii aleg să se lase dominați de răutate și să continue aceste atacuri neîncetate care nu fac cinste nimănui. Este timpul ca aceste jocuri să înceteze, pentru că profesionalismul înseamnă în primul rând respect față de locul care ne primește și față de colegii care au construit acest loc cu mult timp înaintea altora. Adevărul și dragostea pentru meserie vor fi mereu mai puternice decât orice încercare de dezbinare.Se observa de la distanță că aceste rânduri sunt doar vorbe dictate, pe care cineva s-a chinuit să le copieze fără să le treacă prin filtrul propriu. Sunt cuvinte goale, sărace în exprimare, care nu spun nimic despre realitate, ci doar confirmă un singur lucru: existența unor stări de tensiune pe care cei din conducere nu sunt capabili să le remedieze. Când nu ai argumente profesionale, te mulțumești să repeți ce ți se șoptește, dar asta nu înseamnă că deții adevărul, ci doar că ești o portavoce .Faptul că ai ales să mă nominalizezi pe mine, dar tu să rămâi ascuns, spune totul despre ‘verticalitatea’ ta. Îți ofer totuși respectul meu, nu pentru ceea ce ai scris, ci din principiu, sperând că într-o zi vei învăța că respectul adevărat se câștigă prin transparență, nu prin atacuri mișelești din întuneric.Faptul că susții orbește varianta managementului, în timp ce ignori realitatea dură de pe secții, demonstrează că nu ești vocea vreunui coleg, ci pur și simplu o prelungire a birourilor de sus. Asumă-ți funcția sau rolul real, pentru că în spatele acestui paravan de ‘simplu angajat’, lipsa ta de loialitate față de echipa medicală se vede mai clar ca niciodată.

    Răspunde

16. Pingback: EXCLUSIV | Sesizarea care zguduie Regatul Argeșului - Tensiuni explozive la Spitalul Leordeni: „Regim de teroare și cenzură!” - Ziarul Profit

17. 

    Iliescu stefan

    9 februarie 2026 at 11:35 am

    Va rog frumos vreau sa iau legatura cu dumneavoastra de urgenta

    Răspunde
    • 

      Iliescu stefan

      9 februarie 2026 at 11:42 am

      Nu este adevarat ce spune asitenta Aruta Anca dumnea ei este problema spitalu In loc sa stea cu pacienti da mancare la câinii si fura din frigidere de la bolnavi va rog frumos vreau sa vorbesc cu dumneavoastra eu am fost internat vreau sa ma chemati la audienta va rog frumos 🙏🙏🙏

      Răspunde
      • 

        PRO ARGES TV

        9 februarie 2026 at 1:17 pm

        Buna ziua! Ne puteti ocntacta la telefon 0348 410 318 sau 0744 980 915 pentru a stabili un interviu pentru TV si ziar.

        Răspunde
18. 

    Iliescu stefan

    9 februarie 2026 at 1:37 pm

    Am plecat la cerere din cauza doamna Aruta Anca nu corespunde cu Spalarul Pe Mâinii vine de la Cânii vine cu Mâinile Usuroase cu resturi de Măncare În loc sa faca tratamentru ia Acasa dumnea ei Ce este Asitenta Sau În grijitoare de Animale Doctori din puctul meu de vedere Iti face Treaba Doctori sunt foarte Mulciumit De totii Doctori🙏🙏🙏

    Răspunde
19. 

    Salariat

    10 februarie 2026 at 5:18 am

    In realitate de ce nu spuneți d nule Iliescu cine sunteți? Un tânăr pensionat medical pt tuberculoză în trecut,cu ani în urmă, despre ce vorbim? Spuneți adevărul,ați fost instigat pentru a vă menține statutul. Este simplu ca bună ziua să vi se evidențieze statutul de pensionat medical. Un pacient cu un anumit istoric medical,pe lângă tbc ,integritatea ” morală „și statutul social devine brusc singura sursă de acuzații, exact în perioada în care există un conflict de muncă.​Solicitati-i ca această mărturie să fie însoțită de un aviz medical de specialitate care să ateste că persoana respectivă avea discernământ deplin la momentul relatării presupuselor fapte,având în vedere ca des era trimis la psihiatrie.Documentele medicale stau mărturie acestor afirmatii .Aceeași conducere se folosește de vulnerabilitatea și nevoia acestui pacient de a si prelungi statutul ,prin instigare. Habar nu avea să acceseze acest site,vorbind despre situația în sine, este evidentă exprimarea acestuia ,din disperare de a- și menține statutul vinde vorbe mincinoase,asigurandu-si astfel veniturile.Exista pacienti,cu statut social si intelectual care într-adevăr au ce povesti despre experientele dumnealor,totul este demonstrabil ,foarte simplu.Solicitați-i acestuia dovezi , acestea nu există, des era trimis la examene de specialitate pentru pierderea stabilității comportamentale,să mă exprim în afara termenelor medicale și să exprim simplu prin situații ” sensibile” .Dar nu este just sa fie instigat un astfel de pacient cu situație ” fragila” pentru a denigra un individ al societății cu anumite valori, persoană cu discernământ deplin și capacitate deplină de exercițiu.Apelearea la persoane vulnerabile și instigarea unor pacienți cu discernământ diminuat pentru a fabrica acuzații împotriva unui angajat integru reprezintă actul final de disperare al unei conduceri care nu deține nicio probă reală.Faptul că, pentru aceste practici ilegale de hărțuire și manipulare, persoanele implicate vor fi chemate să dea socoteală în fața instanțelor de judecată și a organelor de cercetare penală, deoarece dovezile incontestabile ale conduitei salariaților hartuiti depășesc orice declarație forțată sau fabricată sub presiune.Aduceți acest martor în fața dumneavoastră pentru a-și susține probatoriu afirmațiile. Sunt convins că, odată ce îl veți audia direct, nu va mai fi nevoie de niciun document medical pentru a constata că persoana respectivă prezintă situația sa delicată ,iar certitudinea că dumnealui nu are ce probe deține va fi confirmată instant. Pe parcursul perioadelor sale de internare, a generat constant stări conflictuale și a perturbat liniștea celorlalți pacienți prin comportamente specifice afecțiunilor sale.
    Nivelul de disperare la care a ajuns conducerea, de a se folosi de pacienți vulnerabili pe post de scut, este o dovadă clară a lipsei de probe. Se vede că unitatea a ajuns să instituie teroarea în loc de management. Această modalitate de acțiune este tipică pentru un management care practică mobbing-ul instituțional. În loc să se comporte ca o unitate de elită, care soluționează orice divergență prin profesionalism, mediere și dialog constructiv, conducerea a ales calea agresiunii.​În loc să cultive un mediu bazat pe competență, a ales să creeze o rețea de influență care funcționează prin instigare și teroare. Această atitudine nu este doar un atac la adresa salariaților, ci o degradare a standardelor profesionale ale întregului spital, transformând o unitate medicală publică într-un cadru de răfuieli personale prin intermediul unor pacienți si prestatori vulnerabili.​
    Reaua-credință a conducerii a fost demonstrată indubitabil în noaptea în care, după ce au luat la cunoștință punctul meu de vedere al ” martorului ” instigat ” si faptul ca d voastra jurnalistii l- ați încurajat să vă contacteze , managerul unității a intrat într-o stare de panică organizatorică. La o oră târzie, s-a apelat telefonic medicul de gardă și s-au trasat ordine stricte către serviciul de pază și portar pentru a bloca accesul oricărui jurnalist în incintă. Această măsură disperată de a ‘păzi’ spitalul de presă, în timp ce se specifica explicit că doar Președintele Consiliului Județean Argeș are acces, trădează un dublu standard flagrant și o teamă imensă de transparență.
    ​Întrebarea legitimă care se pune este: Dacă sunt atât de corecți și probele lor sunt legale, de ce se tem de jurnaliști? Interzicerea accesului presei este ‘semnătura’ unei conduceri care știe că a fabricat un dosar și care încearcă prin cenzură să ascundă abuzul de putere exercitat asupra salariaților. Practica conducerii unității de a manipula opinia publică prin cenzură selectivă pe rețelele de socializare este o dovadă în plus a stilului de management abuziv. Mesajele și opiniile pacienților sunt filtrate discreționar: sunt păstrate exclusiv mesajele care convin conducerii, în timp ce restul opiniilor, cele critice sau negative, sunt șterse imediat.
    În loc ca un individ tânăr și apt să fie încurajat să muncească și să aducă un aport personal la construcția unei societăți integre, acesta este transformat într-o marionetă a conducerii.
    ​Statul român susține financiar, prin fonduri publice, persoane aflate în postura de ‘pensionar medical’, însă este inacceptabil ca acești beneficiari de bani publici să fie folosiți pe post de instrumente de hărțuire și ‘lipitori’ sociale care generează conflicte artificiale. În loc să manifeste recunoștință față de sistemul care îi întreține, acest martor preferă să stea ‘de râcă’ și să fabrice acuzații, fiind susținut în mod iresponsabil de o conducere care preferă să valideze comportamente parazitare în detrimentul personalului medical productiv și onest.Se observă un tipar clar în selecția ‘aliaților’ conducerii: promovarea și susținerea mediocrității și a lipsei de discernământ. În timp ce cadrele medicale de elită sunt hărțuite, instituția încurajează și folosește indivizi — precum acest martor-marionetă cu probleme psihice evidente sau prestatori de servicii care au obținut note zero la examene,căci nota 1 este din oficiu .
    ​Această strategie de a promova ‘prostia’ și vulnerabilitatea nu este accidentală: conducerea are nevoie de persoane cu un nivel intelectual și moral scăzut, deoarece doar această categorie poate fi manipulată și instigată să execute ordine ilegale. Un angajat profesionist și integru reprezintă o amenințare pentru un astfel de management, motiv pentru care se încearcă eliminarea celor drepți prin forța unor declarații obținute de la persoane care nu au capacitatea de a înțelege gravitatea propriilor afirmații.
    Conducerea acestei unități trebuie să conștientizeze gravitatea extremă a situației în care s-a plasat. Până în acest moment s-a dat dovadă de un profesionalism impecabil, păstrându-se confidențialitatea și secretul profesional cu privire la numeroasele nereguli interne, din dorința de a proteja prestigiul spitalului.
    ​Totuși, prin aceste instigări și lupte nedrepte și infantile, prin care încercați să privați un salariat onest de locul de muncă, ați depășit o linie roșie. Dacă veți continua această execuție administrativă bazată pe probe fabricate și martori iresponsabili, puneți salariații în situația de a demasca public, cu dovezi concrete și palpabile, toate neregulile și situațiile de rea-credință .
    ​Bunul-simț al salariaților nu trebuie confundat cu slăbiciunea. Dacă integritatea profesională este atacată prin abuz, răspunsul va fi transparența totală în fața organelor de control și a opiniei publice cu privire la managementul acestei unități.
    Cine pătează cu adevărat integritatea instituției? Salariatul care își exercită profesia cu onestitate, sau conducerea care orchestrează atacuri prin instigarea unor persoane vulnerabile, transformând această acțiune într-un instrument de hărțuire?
    Este siderantă disproporția dintre efortul conducerii de a transforma gesturi de o banalitate absolută în ‘grave abateri ‘ și indulgența totală față de propriile carențe manageriale.
    Încetați tactica de a ‘băga bățul prin gard’ prin încercările sistematice de a portretiza un salariat conflictual sau lipsit de credibilitate, în timp ce, în realitate, se instituie un climat de teroare tot mai agresiv. Este o strategie de manipulare străveche să încerci să decredibilizezi victima pentru a masca abuzul agresorului. Însă, cu cât veți insista mai mult în a striga neadevăruri pentru a justifica acest asediu psihologic, cu atât devine mai evidentă disperarea dumneavoastră de a legitima o vânătoare de vrăjitoare care nu are nicio bază legală sau morală. Făcându-se adresarea oricărui cititor obiectiv al acestui dosar, întrebarea este simplă: Relevă aceste pagini de acuzații inventate o situație degajată și un management profesionist la Spitalul Leordeni? Evident, nu.
    ​Într-o unitate medicală integră, aceasta situație nici nu ar fi trebuit să aibă loc. În loc să se rezume la fapte concrete și proceduri legale, conducerea a ales să ‘bage bățul prin gard’, instigând și fabricând scenarii absurde cu un singur scop: provocarea salariatului,în vederea acoperirii neregulilor .Se dorește inducerea unei stări de supărare și epuizare care să determine reacțiunea emoțională, pentru a justificarea ulterioară pentru ceva ce nu au reușit să probeze legal. Este o încercare disperată de a ‘impresiona fals’ prin volumul de maculatură, încercând să mascheze faptul că, sub muntele de vorbe, nu există nicio dovadă reală, ci doar teroare instituțională.
    Toată această regie prin care încercați să impresionați fals nu are nicio legătură cu realitatea profesională. Un management matur ar fi rezolvat orice neînțelegere prin dialog, nu prin instigare și provocare. Faptul că ați transformat acest spital într-un teatru al ‘bățului prin gard’ spune totul despre mediul toxic pe care l-ați creat.
    Cazul acesta este doar un simptom al unei boli mult mai grave care macină sistemul de sănătate: corupția generalizată și lipsa de atitudine în fața abuzului. Se moare în spitale tocmai pentru că sistemul a devenit un organism bolnav, care își consumă resursele pe lupte interne și execuții administrative, în loc să se concentreze pe salvarea de vieți.
    ​Atâta timp cât profesionalismul este pedepsit, iar tăcerea este cumpărată prin teroare, pacienții vor continua să sufere. Nimeni nu pare să dorească o schimbare reală deoarece este mult mai confortabil să întreții un sistem clientelar, unde ‘marionetele’ sunt protejate, iar oamenii integri sunt eliminați. Refuzul de a lua atitudine în fața acestor instigări nu este doar o eroare managerială, ci o complicitate tacită la degradarea continuă a actului medical în România.

    Răspunde
20. 

    Iliescu stefan

    10 februarie 2026 at 9:29 am

    Doamna Haruta Anca Stiti De bine Ca exzita Dumnezeu Am poze Cand Ati luat mancarea De la Bolnavi Noi Cand Venim la Spital Oftam In pat Cand Nu veniti In salon Am vidio Pe Telefonul Meu Doar Veniti Intrebari Pacientul Daca Va Stras Mancarea Daca Vreti Mergem In preuna La Phiatru Sa facem tes Mital Sa Vedeti Ca Sunt Destept Ca Dumneavoastra Stiti Ca mia Dat Bani Doamna Haruta Anca Sa Nu Va Reclam Mai Stiti Ar Trebui Sa va Dati Demisia De la Spital Ca Nu Este De Copetenta Dumneavoastra Va Rog La Sati Sa Vina Mai Tineri

    Răspunde
21. 

    Andrei SPĂTARU

    10 februarie 2026 at 1:33 pm

    Tinerii ca tine,care păcălesc statul ,trăind din banii contribuabililor? Nu mai ai probleme cu plămânii, de ce nu muncești? Să ai timp sa fi pe post de marionetă!In timp ce altii muncesc cu greu ,pe banda,la presă, in șantiere, sa își hrănească copiii sau sa se intretina ,tu iti petreci timpul prin spitale ,arzandu ti de scandaluri ,invenții si sa dai lecții,prelungindu ti pensia de boala ,iti asiguri venitul necinstit !Te duci pentru revizii medicale ! Tocmai tu vorbești de D zeu? Arzi gazul de pomana! Un om bolnav,sta în banca lui ,se tratează si se întoarce la munca cind se face bine ,nu trăiește prin spitale doar ca sa își asigure venituri .Vrei bani de la aia? Nu iti ajunge pensia? Muncește femeia ,nu ca tine ! Crezi ca iti prelungesc medicii pensia la infinit ? La munca cu voi ! Bine ca da si la catei sa mănânce, face ceva ,nu ca tine ,sa mănânci tu banii noștri! I as împușcă pe cei ca tine ! Dar lasă ca iti fac sesizare la casa de asigurari de sănătate si la cei cu expertiza medicala , sa te verifice ,sa nu mai papi banii noștri! Du- te frate la munca ! Ca se vede ca esti odihnit !

    Răspunde
22. 

    Andrei SPATARU

    10 februarie 2026 at 2:08 pm

    Poate ca ti o fi dat bani,la fel cum poate zici ca da la căței, dar din bunătate, tu te miști sa faci ceva in viata asta? Da drumul la ce zici ca ai ,filmulețe, poze , fa ce zici ,nu o mai ține cu lozinci ! Daca esti tare si te tine fa ce este de făcut, ce faci tu este amenințare,defăimare, teroare,se pedepsește asta ! Fa in tacere ce sti ca vrei sa faci si bafta ! Dar du te si la munca ,ca ti se taie pensia,mănânci destul banii noștri!

    Răspunde
23. 

    Salariat

    10 februarie 2026 at 5:19 pm

    Ca angajat al acestui spital afirm ca articolul și declarațiile salariaților reflectă realitatea pe care o trăim zilnic. Lucrăm într-o stare permanentă de neliniște, teama și presiune. Am ajuns să venim la serviciu fără să știm ce ni se va întâmpla, ce reclamație va apărea sau cine va fi următorul vizat. Aceste reclamații nu vin de la colectivul vechi al spitalului și sunt făcute de persoane aduse prin contracte de prestări servicii de actuala managera. Se inventează fapte, se denaturează situații, se crează conflicte și orice pretext este folosit pentru o eventuală sancționare. Înainte de apariția acestor persoane astfel de situații nu existau. Angajații cu vechime trăiesc cu teama acestor persoane știind ca sunt protejate și încurajate. În toate departamentele atmosfera este una tristă și apăsătoare. Oamenii sunt abătuți, cu moralul la pământ. În loc să punem accent pe pacienți, problemele prioritare sunt câini din spital, nepericulosi, caini care există în toate spitalele din România. Fabricăm hârtii să dăm bine pe sticlă, în schimb realitatea este alta. Salariații sunt puși să semneze tot felul de petiții, in realitate adevărul este altul, semnează de frică pentru ca știu ce-i așteaptă. Asta este realitatea și e cunoscută de toată lumea .

    Răspunde
24. 

    Pic și Poc

    10 februarie 2026 at 6:34 pm

    „Și marmota învelea ciocolata în staniol!”

    Răspunde
25. 

    Claudita

    13 februarie 2026 at 8:22 am

    Textul publicat de acest ziar depășește cu mult limitele unui demers jurnalistic responsabil. Limbajul utilizat este agresiv, vulgar și profund neprofesionist, fiind construit pe etichete, insinuări și atacuri la persoană, nu pe fapte verificate și prezentate obiectiv. Un astfel de stil nu informează, ci instigă și dezinformează.
    Afirmațiile referitoare la doamna Adriana Molfea sunt neadevărate și lipsite de fundament. Lucrez îndeaproape cu dumneaei și pot afirma, din experiență directă, că este un profesionist dedicat, implicat constant în activitatea managerială și în buna funcționare a instituției pe care o conduce.
    De-a lungul colaborării noastre, a demonstrat deschidere și disponibilitate pentru dialog cu toți angajații, indiferent de sfera lor de activitate. Situațiile apărute au fost discutate transparent, iar soluțiile identificate au urmărit întotdeauna atât respectarea cadrului legal, cât și asigurarea unui climat de lucru echilibrat și funcțional.
    Reducerea activității unui manager la etichete și atacuri personale nu reprezintă o analiză, ci o formă de denigrare. Într-un domeniu atât de sensibil precum sănătatea, este nevoie de responsabilitate, echilibru și respect față de adevăr — nu de titluri menite să provoace scandal.
    Susțin profesionalismul și integritatea doamnei Adriana Molfea și resping categoric informațiile eronate prezentate în articol.

    Răspunde
26. 

    Radu

    13 februarie 2026 at 7:20 pm

    Ce tupeu de om să vii să susții o asemenea „manageră” când habar n-ai ce se întâmplă de fapt în Spitalul Leordeni! Vorbești de profesionalism în timp ce dovezile de dictatură sunt clare: o incompetentă care nu știe să gestioneze nici măcar o factură, daramite un spital. Furnizorii fug,avem familii ce lucreaza in distributii , prestatorii de servicii nu și-au văzut banii de trei luni,vorbesc si se văita in saloane , iar personalul este forțat să presteze muncă de asistentă și infirmieră pe salarii reduse ! Este o diabolică și o teroristă care vrea să controleze fiecare mișcare a fiecărui individ, o mânjită care așteaptă cadouri și atenții de la toată lumea. Dar culmea nesimțirii și a mizeriei umane este că această individă nu pleacă niciodată de la muncă fără două meniuri la pachet, „furate” din hrana pacienților, unul pentru ea și unul pentru mămica ei! Este josnic să mănânci din porția bolnavului în timp ce în spital nu există nici măcar un paracetamol. Să știe clar că până acum toți au fost cuminți și au tăcut, dar de aici încolo va fi război civil. Ce s-a văzut până acum e nimic, urmează dovezi care o vor șoca. Răbdare, că e doar începutul și ce va urma o va surprinde definitiv!
    Ce doamnă Molfea, ați ajuns să vă puneți cunoștințele să vă facă lobby prin comentarii? Chiar credeți că o să vă spele cineva imaginea cu texte de PR? Nicio șansă, rămâneți un zero barat și o mizerie umană pentru tot ce faceți în acest spital!O falsa și o agresiva ! De ce credeți că ați ajuns aici, în halul ăsta? Vă aruncă toți ca pe o minge stricată de peste tot pe unde treceți. Ați fost la Județean și acum ați ajuns vai de mama dumneavoastră, o retrogradă care nu știe decât să distrugă. Sunteți o epavă profesională care va pleca și de aici cu coada între picioare, pentru că un manager care fură mâncarea pacienților și nu e capabil să cumpere un paracetamol nu are ce căuta în sistemul de sănătate. Vă folosiți de oameni ca de niște unelte, dar timpul dumneavoastră s-a scurs.​Sunteți de o penibilitate fără margini! Cât de patetică să fii să te lauzi pe Facebook că ai dat trei pizza de ziua ta, dar din banii strânși tot de la salariați? Și din pizza aia amărâtă ai tăiat un triunghi în trei pentru puținii pacienți internați în august, doar ca să vă faceți poze de reclamă? În timp ce furați două meniuri zilnic din hrana bolnavilor pentru dumneavoastră și pentru mămica, aveți tupeul să pozați în binefăcătoare?
    ​Sunteți o teroristă care cenzurează orice mesaj negativ și vrea să controleze totul, dar adevărul nu-l puteți opri. Degeaba interziceti opinii , că tot o epavă profesională rămâneți.
    Răbdare, că abia acum începe sa fie etalat adevărul adevărat!
    Faceți doar scenarii sumbre și ieftine, exact ca politica pe care o reprezentați! Arătați lucruri reale, nu minciuni semnate de frică. Dar e clar de ce sunteți acolo: președintele Consiliului Județean pune astfel de oameni incompelenți doar pentru control și putere, fără să-i pese de viața si sănătatea cetățenilor. Sunteți doar niște pioni politici care fac scenarii sumbre și ieftine.
    Timpul trece extrem de repede și deja se scurge în defavoarea dumneavoastră. Pentru ce ați ales să pierdeți atât de mult, domnule președinte? Chiar a meritat să scoateți la înaintare astfel de oameni, niște corupți care își bat joc de banul public și de sănătatea cetățenilor? V-ați distrus definitiv credibilitatea în fața tuturor girând o astfel de „manageră”
    Cum să te mai internezi acolo? Pleci bolnav de la prima intrare, când simți energia aia negativă și teroarea aia unde nimeni n-are voie să vorbească cu nimeni,în caz contrar esti luat la întrebări . Te îmbolnăvești efectiv de nervi doar stând în acel climat încărcat.
    ​Și în afară de atmosfera asta mizerabilă, este plin de lipsuri! Numai lipsuri peste tot! Analizele sunt o bătaie de joc, îți fac „trei lulele” și, când întrebi de ceva specific, răspunsul e mereu același: „nu avem”, „nu se face”, „nu mai e”.
    ​Cum e posibil ca toți pacienții să primească același tratament identic, de parcă bolile nu sunt separate și fiecare om nu are nevoile lui? Este o incompetență cruntă să tratezi totul la grămadă, fără nicio logică medicală. Hai să fim serioși, asta nu e medicină, e bătaie de joc pe banii noștri!
    Ce vă mai lăudați atâta între voi și vă susțineți ca niște porci mizerabili? De-aia nu se schimbă nimic în țara asta! Exact ca în justiție, vă acoperiți unii pe alții cu mafia voastră și aveți impresia că puteți cumpăra totul în jur. Vreți să conduceți totul prin teroare și dictatură, dar adevărul nu-l puteți cumpăra. Vă protejați scaunele în timp ce spitalul se prăbușește, dar să știți că sistemul ăsta de pile și corupție se va întoarce împotriva voastră când vă veți aștepta mai puțin!
    Lăudați-vă cu fapte concrete, nu cu texte de PR! Dați exemple, veniți cu statistici reale, nu cu niște chestii trase de păr, forțate și pline de minciuni. Aberați cu nerușinare, dar astea sunt doar vorbe în vânt, nimic concret în spate.
    ​Realitatea de pe teren vă dărâmă: vin să mă internez și n-am vitamine, n-am ringer, n-am absolut nimic din ce e de bază! N-avem paracetamol, nu facem analiza aia, nu trecem aia în fișe. Cum aveți tupeul să vorbiți de management când spitalul e gol de medicamente? În loc să aruncați cu aberații, mai bine explicați unde se duc banii, că în tratamentul pacienților clar nu se văd

    Răspunde
27. 

    Salariat

    14 februarie 2026 at 9:41 am

    Nu cunoașteți situația spitalului Valea Iașului ca să înțelegeți ce înseamnă cu adevăr abuz și hărțuire din partea conducerii . Personal terorizat în adevărul sens al cuvântului, înscenări , abuzuri , urmăriri , amenințări.. . Salariații sunt blestemați , înjurați , batjocoriți….nu cred ca se întâmpla asa ceva la Spitalul Leordeni . Ca sa nu mai vorbim de distrugerea profilului spitalului !

    Răspunde
28. 

    Pic si Poc

    22 februarie 2026 at 12:29 pm

    De ceva vreme, asupra conducerii Spitalul de Pneumoftiziologie Leordeni se revarsă un torent de acuzații, etichete și insinuări. Ținta predilectă este doamna manager. Tonul este violent, limbajul este inflamat, iar concluziile sunt rostite ca și cum ar exista deja sentințe definitive. Numai că sentințele lipsesc. Dovezile lipsesc. Rămân doar cuvintele.
    Și atunci, întrebarea devine inevitabilă: cine se teme de ordine?
    Este incomod când, într-un loc unde lucrurile au funcționat ani la rând după reguli informale, apare cineva care cere disciplină. Este incomod când programul devine program, când responsabilitatea devine reală, când pacientul devine prioritate și nu decor. Este incomod când obiceiurile vechi sunt scoase la lumină și puse sub lupa regulii.
    Orice reformă autentică produce rezistență. Nu din partea celor corecți, ci din partea celor care pierd privilegii. Când un sistem începe să fie curățat, reacția este previzibilă: zgomot, dramatizare, victimizare. Se creează o poveste convenabilă, în care cel care impune ordine devine „vinovatul”, iar cei deranjați devin brusc apărători ai dreptății.
    Realitatea este mai simplă și mai dură: atunci când cineva încearcă să rupă răul de la rădăcină, rădăcina se zbate.
    Se vorbește despre presupuse abuzuri, despre tensiuni, despre nemulțumiri. Dar unde sunt dovezile oficiale? Unde sunt deciziile autorităților competente care să confirme incompatibilități sau ilegalități? Până la proba contrarie, vorbim despre percepții , scenarii murdare și despre frustrari personale. Iar frustrarile nu țin loc de adevăr.
    Este ușor să arunci acuzații din umbră. Este comod să folosești formulări dramatice fără să îți asumi identitatea și responsabilitatea afirmațiilor, pentru ca este clar (aici nimeni nu este cine spune iar asumarea este prea departe pentru a fi cautata). Dacă există cu adevărat curaj, el are chip, are nume și are demnitate. Anonimatul nu este curaj. Este doar zgomot.
    Să fim sinceri: întotdeauna se vor agita cei care simt că pierd ceva. Când simți că nu mai ai nimic de pierdut, scoți la suprafață toată frustrarea și o transformi în atac public. Dar atacul nu înseamnă adevăr. Volumul vocii nu ține loc de probă.
    Un spital nu este proprietatea nimănui. Nu este o afacere personală. Nu este un loc unde fiecare vine și pleacă după bunul plac. Este o instituție publică, iar disciplina într-un astfel de loc nu este opțională. Ea este esențială pentru siguranța pacienților.
    A pune ordine nu este un act politic. Este o obligație managerială. A cere respectarea regulilor nu este o vendetă personală. Este o condiție minimă pentru funcționarea corectă a unei instituții medicale.
    Cei care astăzi strigă cel mai tare ar trebui să se întrebe dacă nu cumva zgomotul lor spune mai multe despre trecut decât despre prezent. Reforma nu este confortabilă. Dar este necesară.
    Iar comunitatea are dreptul să privească dincolo de titluri spectaculoase și să înțeleagă un adevăr simplu: CÂND SE FACE ORDINE, CEI DERANJAȚI ȚIPĂ, SE AGITĂ…!!

    Răspunde